La noi, sunt Bershka Carpati

In asteptare

Un gest frumos, pe jumatate urat

La serviciu mi-am pierdut cardul de acces. Imediat dupa ce l-am declarat pierdut si mi-am facut mea culpa, pentru ca nu mi se intampla pentru prima data, aflu ca cineva din  companie mi-a gasit cardul si l-a lasat la o colega, care se ocupa de treburile administrative.  Cand l-am primit inapoi, surpriza: cardul meu era intr-un alt ecuson, mult mai jerpelit, si clipsul metalic, care era mai sofisticat, lipsea. Gestul frumos, prin care mi-am recuperat bunul pierdut, mi-a lasat un gust amar.

Nu ma reprezinta

… zen, feng shui, vegetarianism, …

… inteligenta emotionala, programarea neurolingvistica si alte concepte moderne.

Nu ma intereseaza sa imi ridic moralul prin autosegestie: eu sunt cea mai buna, eu sunt cea mai minunata, voi reusi etc.

Ma enerveaza conceptele importate, atat de comerciale, care poarta nume sofisticate.

Ma deranjeaza cand sunt corporate si ca vorbesc, uneori, cu englezisme.

Mental Game

Oliver Batar ne-a invatat, in cadrul cursului Free your mind, despre “mental game”. Adica:

1. gandire pozitiva

2. impartirea proiectelor in scopuri realizabile

3. vizualizare(a traseului)

4. relaxeaza-te

5. fara scurtcircuitari (de ex. prize necuratate)

6. fara scuze

7. fii sincer

Scop: sa ne cataram mai bine

Simt civic

Am vrut sa scriu despre Bucuresti. Printre altele, cum invariabil toata lumea se plange cat de urat e Bucurestiul, cu oameni cu tot, si cum foarte multi se comporta cu nesimtire – hartii aruncate pe jos, scrumiere golite in strada, la semafor, din masina, motociclisti care merg pe trotuar, cu oarece viteza incat sa te faca sa tresari… Am sters randurile pe care le-am scris in ideea ca e un subiect tocit.

A doua zi, in drum spre serviciu, un motociclist ma depasea pe trotuarul de pe Bd. Unirii si doua canale mi-au iesit in drum, fara capac. M-am enervat pe cei de pe motocicleta si pe cei care conduc masini si nu au niciun dram de respect pentru pietoni, chiar si cand sunt pe teritoriul acestora, pe muncitorii care au lasat canalele alea descoperite si au plecat fara nicio remuscare spre casa.

E, poate, un cerc inchis: Bucurestiul arata asa pentru ca oamenii nu au grija de el, oamenii nu mai au grija pentru ca modul in care arata orasul nu ii inspira sa fie mai atenti. Desigur, in discutia asta ar mai fi si autoritatile locale. Dar asta este o poveste lunga. Si amara.

Intrebari despre catarat

Si faci si sport dupa aia? (da, cataratul nu te solicita deloc fizic, e mai usor decat mersul pe strada)

Nu te cateri cu coarda? Pai care e farmecul sa te cateri asa? (niciunul, ma duc acolo pentru ca nu am ce face acasa si prefer sa ma plictisesc in alta parte)

Te mai duci la catarat? (asta e intrebarea “preferata” a sotului meu, dar in varianta “Ati mai iesit cu bicicleta?”)

Ai facut muschi? Ia sa vad, ce muschi ai facut?! (in timp ce traversam strada )

Sunt un pic rautacioasa, orice intrebare despre catarat imi face placere, pentru ca am un pretext sa vorbesc despre cat de frumos este acest sport.

Later edit: o recenta intrebare: la sala este adrenalina? Da, este

Prioritati de duminica

Papucei

Intotdeauna, in copilarie, am iesit de la “Incaltaminte” foarte mandra, purtand in picioare perechea nou achizitionata, iar in sacosa vechea si gata sa fie uitata pereche. Si acum as face la fel, dar cum nu mai sunt de mult timp un copil, mi-e jena. Asa suntem noi, persoanele de sex feminin: ne plac pantofii, cizmele, bocancii, papucii de casa, sandalele…

Acum, pentru prima oara in viata, am, pentru toamna – iarna, trei perechi de cizme pe care le port frecvent si inca o pereche aruncata intr-un colt, pentru ca… nu mai e la moda. La care se adauga cele mai cool ghete pe care le-am avut vreodata si o pereche de bocanci. Am adunat atatea perechi pentru ca pasiunea pentru incaltaminte nu ma ocoleste nici pe mine, dar poate si dintr-o razbunare pe anii in care aveam o unica pereche de cizme, pe care o purtam pana la epuizare, in copilaria de dinainte de ‘89.

Ieri am descoperit un site care m-a facut sa imi mai doresc o pereche … Cred ca m-a atras modelul deosebit al ghetelor, dar si site-ul, care e gandit, in ce priveste numele de domeniu, numele modelelor, design-ul, sa cucereasca femeile si sa exploateze slabiciunea lor pentru incaltaminte. Cine nu ar vrea sa poarte “I’ve been baaad”, “Did someone say party?” sau “I feel good nanana”? Eu vreau “Do I look like I care“…

Genti si animalute. Si… barbati

In acest sezon se poarta, in special pentru tinerele nevinovate si pentru fetite, gentile  sub forma de animalute, de dimensiune mica.  Catelusi cu blanite ciufulite si  labute roz. Si, cochet, prinsa de o urechiusa zbarlita, o fundita roz.

As vrea sa ii transmit domnului care tinea o astfel de geanta astazi, in autobuzul 104: Atentie, gentile acestea nu sunt pentru barbati! Niciodata sa nu tineti geanta partnerei, oricat de simpatica ar fi…